INIMA perfecta
Intr-o zi, un
tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor
ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul
lui s-a strans o mare
multime de oameni si toti ii admirau inima, care era intr-adevar perfecta. Nu
vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord, ca
era cea mai frumoasa inima pe care au
vazut-o vreodata.
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.
Cand, deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a
rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele
Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca
privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima
ce indraznea sa se compare cu inima lui.
Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era
plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care
nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si
inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult,
din, loc in loc, lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg
deschise, inca sangerande.
"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", isi sopteau uimiti
oamenii. Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat
privirea si i-a spus raznd:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta!
Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba
niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea
reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea rup o bucata din inima
mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din
inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca
bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le
pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o
cu cel de langa mine.
Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in
schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din
inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un
oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc
de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar
putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu
bucati din inimile lor.
Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat
cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat
apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o
cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt,
apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si a [completat] inima
tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam
colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai
frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste
din inima batranelului. Cei doi s-au inbratisat, si-au zambit si au pornit
impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in
piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete
Inima ta cum este???????? o poti imparti cu altii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu