Ne luminăm calea cu vise şi ne avântăm în orizontul realizării lor pe aripile speranţei.
Că uneori ele se transformă în iluzii adică deşertăciuni e firesc. Orice purtătoare de aripi trebuie să coboare din când în când pe tărâmul ferm al dezamăgirii. Dar numai pentru a se înălţa din nou, mai avântat, în zborul vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu