Ca o rază de speranţă trecem prin lume în mare grabă, luând cu noi doar amintirile, lăsând în urmă realizările împreună cu suferinţa zidită la temelia lor şi înaintând mereu spre alte orizonturi la care destinul nostru visează neîntrerupt. Căci acesta este condiţia umană: o speranţă hoinară însoţită de un vis îndrăzneţ cununate pe ascuns în Templul tainic al Înfăptuirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu