Cum iau naştere cărţile? Ca şi copiii. Din nebăgare de seamă.
Vine un gând într-un moment nepregătit, ne entuziasmează, ne pune la lucru şi, după săptămâni (sau luni, sau ani) de trudă istovitoare, închide între două simple coperţi rodul zbuciumului şi suferinţei noastre, spre a-l trimite în lume, lăsându-ne la fel de siguri şi pustii precum ne găsise...... Poate doar mai secătuiţi de bucuria vieţii şi lapidaţi de cuvintele celor ce n-au avut puterea să ne urmeze, dar s-au străduit să ne vorbească... pe la spate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu