Agricultorul îşi ordonează viaţa şi activitatea după ciclurile naturii: când e de semănat – seamănă, când e de cosit coseşte, iar când e vremea culesului culege. Atunci şi nu altă dată.
La fel şi pentru cercetător semănător în lumea gândurilor. Căci şi aceasta aparţine în egală măsură
Naturii, ca şi lumea pământului, şi de aceea dator este a-şi armoniza conduita cu mersul proceselor vieţii.
Astfel încât fiecare gând trebuie să-l găsească pregătit a-i împlini rostul, întocmai cum fiecare anotimp îl găseşte pe gospodar cu uneltele în bună stare.
În rest, toate celelalte aspecte ale vieţii – familie, prieteni, petreceri, suferinţe, împliniri ori eşecuri sunt deopotrivă fără valoare în faţa Naturii şi a mersului ei. Pentru ea, tot ceea ce contează este datoria şi efortul împlinirii acesteia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu