Venim pe lume liberi şi uşori pentru că toată suferinţa ni se descarcă în ţipătul primordial. Apoi descoperim clipele de bucurie şi învăţăm să ne încărcăm sufletul cu dorinţe şi speranţe. Până când, sufocaţi de greutatea atâtor deznădejdi, sfârşim prin a pune un mare punct înaintării noastre. Este momentul celui de-al doilea Mare Strigăt, pe atât de sălbatic, pe cât de cruntă disperarea pierderii până şi a celei din urmă dorinţe: acea de noi înşine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu