După fiecare dezastru noi începem reconstrucţia, atât în lumea materiei cât şi în cea a spiritului, fără să observăm că ceea ce ni se cere, de fapt este nu re-construcţie (adică edificare pe ruinele a ceea ce-a fost) ci construcţie din nou, adică să facem posibil, realizabil ceva ce înainte n-a fost; – decât cel mult un vis.
De aceea, atâta timp cât în lume există vise, iar în noi zace un Manole, vom fi mereu întâmpinaţi de dezastre pe calea vieţii. Ele sunt marcajele ce ne arată când şi unde trebuie să înălţăm câte o mânăstire. Una nouă... a noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu