În lucrul cu oamenii

În lucrul cu oamenii trebuie să-i privim precum păsări libere ale cerului: poţi afla unde-şi au cuibul, dar nu vei şti niciodată mai dinainte, unde-i vor purta aripile în zbor.

Gândul şi fapta sunt

Gândul şi fapta sunt cele două extreme ale unei realităţi croite pe măsura omului. La mijloc o tablă mare de calcule: acolo s-a potignit omenirea.

Speranţa

Speranţa: loc de popas pentru călătorul obosit şi a doua şansă pentru luptătorul învins.

Cea mai mare parte a vieţii

Cea mai mare parte a vieţii ne-o petrecem alergând. Iar în scurtele răgazuri de popas, suntem prea obosiţi ca să ne putem gândi încotro.

Ca şi pomul

Ca şi pomul, şi omul pentru a rodi, trebuie mai întâi să înflorească. Pe cât de frumoase şi multe sunt florile speranţei în Anotimpul Tinereţii, pe atât vor fi de bogate şi îmbietoare roadele sale în Anotimpul Dăruirii.

Agricultorul

Agricultorul îşi ordonează viaţa şi activitatea după ciclurile naturii: când e de semănat – seamănă, când e de cosit coseşte, iar când e vremea culesului culege. Atunci şi nu altă dată.

La fel şi pentru cercetător semănător în lumea gândurilor. Căci şi aceasta aparţine în egală măsură

Naturii, ca şi lumea pământului, şi de aceea dator este a-şi armoniza conduita cu mersul proceselor vieţii.

Astfel încât fiecare gând trebuie să-l găsească pregătit a-i împlini rostul, întocmai cum fiecare anotimp îl găseşte pe gospodar cu uneltele în bună stare.

În rest, toate celelalte aspecte ale vieţii – familie, prieteni, petreceri, suferinţe, împliniri ori eşecuri sunt deopotrivă fără valoare în faţa Naturii şi a mersului ei. Pentru ea, tot ceea ce contează este datoria şi efortul împlinirii acesteia.

Că lumea e un vis

Că lumea e un vis, o iluzie, o speranţă, un proiect etc. s-a spus dintotdeauna de către marii oameni. Ce s-a omis însă: lumea este deopotrivă şi în primul rând o Şcoală. Sau poate nu întâmplător, căci pentru sufletul în prima tinereţe viaţa trebuie să fie un joc, până creşte astfel încât să poată purta pe umeri Datoria acesteia.