BOLNAVII

BOLNAVII

Erau doi bolnavi ce nu se puteau misca din pat in acelasi salon de spital. Unul era la fereastra si celalalt nu avea acces la nici o fereastra . Se intelegeau bine. Cel de la fereastra mereu ii povestea celuilalt ce privea pe acolo : un parculet inflorit cu perechi de indragostiti sarutandu-se, copii ce se joaca si multa lume vesela ce se plimba .
Intr-o zi cel de la geam a avut un atac de inima si in timp ce medicii se chinuiau sa il resusciteze, cel ce nu era la fereastra s-a gandit : “ce bine-ar fi sa moara”. Desi il indragea, desi se intelegeau atat de bine, el a gandit asa pentru ca voia sa ii ia locul in patul de la geam, ca sa poata vedea si el toate minunile acelea, caci se saturase sa priveasca doar tavanul si peretii salonului .
Si pacientul de la fereastra a murit chiar in acea noapte.
Dimineata, cand se schimbau asternuturile, el l-a rugat pe ingrijitor sa il mute in patul de la fereastra . Acesta s-a aratat destul de mirat, dar nu a avut nimic impotriva si l-a mutat in locul mortului.
Bolnavul s-a uitat pe fereastra prin care a dorit atat de mult sa priveasca si a inceput sa planga.
Pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi…

Morala: PRIVESTE MAI DE PARTE SI IN ALTA PARTE CU TOTUL SI CU TOTUL IN ALTA PARTE...