Vânturile Destinului ne poartă pe fiecare dintre noi seminţe de umanitate peste orizonturile devenirii. Într-o bună zi vom găsi poate un petec de speranţă în care să ne înfingem rădăcinile spre a rodi fructul fiinţei noastre pentru bucuria cerului, ori a pământului, ori, fie şi numai pentru bucuria omului însuşi.
Dar câte ţinuturi ale deznădejdii trebuie străbătute până la acel petec de speranţă...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu