Nu observăm

Nu observăm importanţa fiecărui clipe fiindcă am fost obişnuiţi să percepem doar cursul istoriei. De aceea suntem atât de străini de noi înşine: pentru că istoria omenirii nu are decât câteva icoane la care se închină.

Aceia ce vin

Aceia ce vin la bibliotecă doar să înveţe pentru examene se aseamănă întru totul celor ce se duc la biserică în fiecare săptămână şi poposesc atât cât să-i ceară lui Dumnezeu bani, apoi pleacă în grabă să-şi resolve problemele de afaceri, căci n-au vreme de pierdut cu vorbăria.

De mii de ani omul

De mii de ani omul îşi doreşte să se înalţe mai aproape de cer. Dar nici măcar în vârful munţilor n-a ajuns, căci casa încă şi-o doseşte prin văi întunecate.

Singurele progrese făcute: a ieşit din peşteră şi şi-a adăugat aripi, crezând că aşa va păcăli Înalturile...

Omul

Omul – corăbier ce vine în portul vieţii înzestrat cu misiunea unei

Călătorii: a sa proprie şi unică în Univers. De aceea Educaţia este cea care trebuie să-l pregătească pentru această Mare Parcurgere: să-l ajute aşi aminti Destinaţia şi Steaua Călăuză, să-i recapituleze cunoştinţele de navigaţie, să-i verifice magazia, dacă are cele trebuincioase reuşitei misiunii, dar mai ales şi mai întâi de toate să-l susţină mereu atunci când valurile înspumate îi vor zdrobi Corabia de Stâncile Disperării ascunse în Zbuciumul Devenirii.

La realul progres

La realul progres al comunităţii umane contribuie cu adevărat numai tinerii şi bătrânii. Ei sunt singurii ce-şi permit aventura în lumea sacră a valorilor universale: primii pentru că nu au fost încă pervertiţi de „păcatul originar” al falsităţii rosturilor stabilite în lumea umană, ceilalţi pentru că au băut până la fund cupa amărăciunii acestora.

În adevăratul

În adevăratul său sens, managementul reprezintă acel complex de strategii care permit buna dezvoltare a oricărei activităţi după modelul bulgărelui de zăpadă: îţi trebuie ceva material pentru formarea lui iniţială, după care îl arunci ori îl rostogoleşti şi creşte singur. Dacă ai norocul să şi găseşti o pantă, lucrurile chiar vor merge de la sine. Numai atenţie: unele povârnişuri se termină în prăpăstii – dacă ţi-ai luat ochii de pe el, ori dacă între timp a devenit prea mare şi de nestăpânit, lucrurile pot avea un final dramatic. Şi cel mai adesea orgoliul şi dorinţa de „mărire” (cea a lui „vreau totul şi ceva în plus”) chiar acolo ne şi împing.

De aceea pentru orice creştere şi dezvoltare trebuie găsit ritmul potrivit, astfel încât să nu ni se întunece judecata din cauza vitezei, iar raţiunea liberă de orice dorinţă să ne lumineze orizonturile devenirii pe o rază de o mie de paşi. Iar aceasta de la primul Pas!

Pentru cei ce au ales

Pentru cei ce au ales Călătoria, tovarăşii de drum sunt înzecit mai valoroşi decât toate sufletele rămase acasă, ori privitoare de pe margine...

Chiar dacă ei, de multe ori, nu ştiu aceasta...